Film- ~ BAB´AZIZ ~


~ BAB´AZIZ ~

˝…Este de ajuns să mergi, doar să mergi…  Cine are credinţă…  nu se va pierde niciodată… Cel care este impăcat cu sine insusi, nu se va rătăci…˝

 

 

You need to install or upgrade Flash Player to view this content, install or upgrade by clicking here.

<!–<![endif]–></object>

 

 ˝…In aceasta lume, oamenii sunt

 

asemenea celor trei fluturi

 

din jurul flacarii unei lumanari.

 

Primul s-a apropiat si a zis:

 

Stiu ce inseamna iubirea.

 

Al doilea a atins flacara

 

usor cu aripile sale si a zis:

 

Stiu ca focul iubirii poate arde.

 

Al treilea s-a aruncat in inima flăcării

 

şi a fost mistuit.

 

Doar el a ştiut ce este iubirea cu adevărat….˝

 

˝Cu amestecul său de poezie mistică, de literatură diversă, de etică spirituală, şi cu multele lucrări muzicale magistrale, Sufismul este o cale pentru cei care caută o cale de a dobândi o mai mare apropiere de Dumnezeu, o mai bogată viaţă interioară, şi un bagaja de practici spiritual care să-i ofere sens şi profunzime.

 

Bab’Aziz, prinţul care şi a contemplat sufletul, este ultima parte din Trilogia Deşertului a regizorului tunisian. Nacer Khemir ( Căutătorii deşertului, Colierul pierdut al porumbelului).

 

Acest impresionat film din punct de vedere vizual, turnat in peisajul nisipos Tunisiano-Iranian, prezintă o multistratificată mostră de Sufism, expresia mistică a Islamului.

 

Bab’Aziz incântă cu frumoase şi profunde descrieri ale iubirii care animă relaţiile noastre cu Dumnezeu, cu lumea şi cu cei din jurul nostru.

 

Calea Inimii este întrupată de Bab’Aziz, dervişul orb care cunoaşte intim deşertul cu frumuseţile şi cu asprimile sale. El este un perfect exemplu de trăitor Sufist, practică ce înglobează umilinţă, curtoazie, reverenţă faţă de lume, şi respect faţă de ceilalţi. Împreună cu nepoata sa Ishtar, este pe drumul ce duce la întâlnirea de 30 de ani a Dervishilor.Dar ziua exacta si locul in care se va desfasura intrunirea nu pot fi aflate decat ascultand cu sufletul infinita liniste a desertului. Îngrijorată fiind in legătură cu găsirea locului, şi ajungerea la timp la întâlnire, a rătăcit împreună cu el multe zile printre dunele de nisip. El o asigură că cei care sunt destinaţi să ajungă acolo vor găsi cu siguranţă drumul.

 

Bab’Aziz invăţase să se predea lui Dumnezeu, cineva cu o astefel de credinţă netemându-se de obstacolele întâlnite pe drum. El o numeşte pe Ishtar micul înger, şi îi spune despre gropiţa din obraz că semnifică graţia lui Dumnezeu care a binecuvântat-o.

 

Pentru a o binedispune, îi povesteşte despre un prinţ care urmărind o gazelă în adâncimea deşertului, a ajuns să-şi părăsească viaţa lui luxoasă, fiind găsit mai târziu meditând lângă o oază micuţă din deşert, contemplându-şi propriul suflet. Cei care l-au găsit sau mirat foarte tare că a ales această cale, dar l-au lăsat în pace în final.

 

Acestă poveste este însoţită şi de altele spuse de alte personaje, cum ar fi un dervish cu părul roşu care care vede serviciul său din moschee ca un act de devoţiune faţă de Preaiubitul, Zaid un foarte talentat muzician, care căuta pe frumoasa fată a unui scriitor Sufist şi Osman cel care căuta palatul şi femeia pe care le descoperise pe când căzuse într-o fântână. Povestea prinţului precum şi ţelurile acestor personaje, ilustrează nevoia Sufiştilor de a căuta intimitatea cu Dumnezeu.

 

Scenariul scris de Nacer Kherim şi Tonio Gerrara, este construit în jurul demnităţii, devoţiunii şi profunzimii lui Bab’Aziz. Neputând vedea el este mereu atent la ce se întâmplă în jurul său. El nu este atras de posesiuni sau preocupat de părerea altora.

 

La unmoment dat Ishtar vede un grup de pelerini şi se indreaptă în direcţia lor, dar bătrânul o asigură că fiecare trebuie să-şi găsescă drumul singur.

 

Bab’Aziz priveşte moartea ca pe o zi a nunţii. El consideră atât viaţa cât şi moartea ca pe nişte daruri, la fel ca şi întreaga comunitate de dervişi care se intalnesc în cele din urmă şi oferă dansul lor Preaiubitului.

 

Privind imaginile tulburătoare şi ascultând impresionanta muzică a filmului, ne ducem cu gândul la această rugăciune a Sufistului  Hazrat Inayat Khan:

 

 

Dă-mi, oh Doamne

 

Gânduri adânci,

 

Vise înălţătoare,

 

Vorbe puţine,

 

Multă tăcere,

 

Calea dreaptă,

 

Vederea largă,

 

Şi sfârşitul în pace,

 

Amin˝

 

 

 

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

WordPress Anti-Spam by WP-SpamShield