Despre alaluddin Rumi: Lumea creata prin iubire


Rūmī ی‎, cunoscut şi ca Mawlānā Jalāl-ad-Dīn Muhammad Balkhī (n. 30 septembrie 1207 în Balch în acele timpuri Persia şi azi Afghanistan; d. 17 decembrie 1273 în Konya azi Turcia) a fost unul din cei mai cunoscuţi mistici persani şi islamici,

 

Mawlana Jalaluddin Rumi (1207, Balkh – 1273, Konya). Rumi, prin cele două opere monumentale ale sale, în limba persană, “Mathnawi” şi “Divanul lui Şams”, promovează toleranţa, înţelegerea şi cunoaşterea prin dragoste.
Conform doctrinei panteiste (wahdat al-wujud) printre ai cărei promotori se inscrie şi marele mistic anatolian Jalaluddin Rumi, Dumnezeu este în acelaşi timp Iubitorul (‘aşiq), Iubitul (ma’şuq) şi Iubirea (‘işq). În limba persană, limba în care Rumi şi-a compus opera, lipsa genului gramatical dă o mai mare abstractizare acestor termeni, abstractizare ce se pierde prin raportarea lor la un gen gramatical în limba română. Dumnezeu crează prin iubire pentru a se face cunoscut, iar creaturile Sale nu sunt altceva decât manifestările acestei iubiri. Ele sunt aşadar în mod inevitabil aflate sub imperiul iubirii sub triplul său aspect divin, spiritual şi natural. Fiecare se va simţi atras şi angajat să trăiască această iubire descrisă de Jalaluddin Rumi exhaustiv pe parcursul zecilor de mii de versuri din Mathnawi, din catrenele sale, şi mai ales din Divane Şamse Tabrizi acea culegere de ode consacrate în aparenţă iubirii sale faţă de maestrul său Şams din Tabriz, dar care este in esenţă o ipostază a iubirii divine…

 

Dumnezeu i-a spus Iubirii: “dacă nu pentru frumuseţea ta, atunci pentru ce aş putea lua seama la oglinda existenţei? Lumea este întocmai unei oglinzi ce arată desăvârşirea Iubirii. Aşadar, mişcarea care duce la existenţializare este o mişcare de iubire “fără această iubire, lumea nu ar fi apărut în sine, mişcarea sa din neant (nasti, ‘adam) către existenţă (hasti, wujud) este o mişcare de iubire a Celui ce a creat-o. Această mişcare care declanşează facerea lumii este dată de vibraţiile pe care le produce “suflul celui Milostiv.” Dumnezeu, expirând, sub presiunea dorinţei iubirii, iubire inspirată de propria Sa frumuseţe, eliberează norul care potenţial conţine toată Creaţia. Iubirea este dorinţă şi nevoie. Iubirea lui Dumnezeu pentru manifestarea “Comorii Ascunse” prin mijlocirea profeţilor – în fruntea cărora se situează Muhammad, khatam al-anbiya’, pecetea profeţilor – şi a sfinţilor a fost motivaţia lui pentru crearea universului. Ca atare, Iubirea circulă – spune William C. Chittick, unul dintr cei mai avizaţi comentatori ai operei lui Rumi – prin toate arterele acestei lumi. Orice moment, orice activitate rezultă din acea Iubire de la începuturi; iar formele lumii nu sunt altceva decât reflecţiile realităţii sale unice. Subiectul iubirii la Rumi se înscrie, ca şi la marele său predecesor Ibn Arabi, doctrinei referitoare la unitatea existenţei (wahdat al-wujud) care constă în unirea transcendenţei divine (lahut) cu creaţia (khalq) al cărei corolar este natura umana (nasut). In consecinţă, existenţa lucrurilor create este chiar existenţa Creatorului. Creaţia nu este altceva decât oglinda în care se reflectă divinitatea, aşa cum lumina, incoloră în sine, ia culoarea cristalului ce o reflectă; aspectul asumat de divinitate depinde aşadar de “recipientul” său…

 

 

 

Două fiinţe sunt supuse inexorabil acestei legi universale a iubirii. Atracţia care le impinge una către cealaltă are drept mobil principal, mărturisit sau nu, acela de a se recunoaşte în cele din urmă una în cealaltă şi de a ajunge la o uniune care să depăşească pentru un timp diferenţa dintre ele. Căci, la originea dualităţii şi a multiplicităţii, este unitatea fiinţei, a existenţei în care fiecare păstrează o conştiinţă mai mult sau mai puţin clară către care nu poate decât să aspire şi către care simte o atracţie de nebiruit. În această uniune a două spirite şi a a două corpuri, fiecare element al cuplului este creator, fiecare în felul său, desăvârşind astfel, într-un moment de plenitudine, funcţia sublimă a Creatorului tuturor lucrurilor prin iubirea de a se face cunoscut şi de a se recunoşte în creaţia Sa.Aşadar, iubirea este întotdeauna pozitivă în sine şi îmbrăţişează totul fără excepţie în excelenţa sa sanctificantă. În esenţa sa, ea este unificantă şi revigorantă, dar actualizându-se în lumea multiciplităţii, ea întâlneşte suporturi care o receptează cu mai multă sau mai puţină puritate şi limpezime. Atunci când, prin felul lor de a fi, unele fiinţe o denaturează, ea se transformă în ură. Această dublă mişcare pe care o face iubirea: atracţie şi repulsie, expir şi inspir, dezvoltare şi resorbţie, dilatare şi concentrare, este absolut necesară creaţiei; aceasta se reproduce în fiecare fază recurentă a manifestării universale având mereu ca punct de plecare Iubirea.Aşadar, Rumi este autorul unor compoziţii muzicale unice care au marcat în mod considerabil muzica turcă. De altfel, el este fondatorul unui ordin singular, ordinul dervişilor rotitori, care permite discipolilor săi să regăsească uniunea cu divinul într-un vârtej extatic, ordin care propagă acum atât în Orient, cât şi în Occident muzica şi mesajul celui ce a fost supranumit “Mawlana” – Maestrul nostru. Mesajul universal al operei sale este din ce în ce mai gustat în întreaga lume: Omul este ca un arc în mâinile puterii divine (…). Ce fericit şi excelent arc este acela care ştie în mâinile cui se află! scrie Rumi care sugerează astfel că cei ce-şi deschid inimile omniprezenţei divine, recreând Uniunea cu Dumnezeu, se recunosc implicit ca vectori ai Iubirii, ai Justiţiei şi ai Armoniei Sale.. Nu există nici o altă identitate în afară de aceasta: Un om se înfăţişă dinaintea porţii Iubirii sale şi bătu. O voce-l întrebă: “Cine-i acolo?” Răspunse: Eu.” Vocea îi spuse: “Nu-i loc aici pentru ‘Eu’ şi ‘Tu’ ” Şi uşa se-nchise brusc. După un an de singurătate şi tristeţe, se întoarse şi bătu iaraşi. O voce-l întrebă: “Cine-i acolo?” Răspunse: “Tu!” Şi uşa i se deschise larg…. http://www.ana-news.info/index.php?option=com_content&task=view&id=378&Itemid=156

 

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

WordPress Anti-Spam by WP-SpamShield